lips like morphine

Riduri pe suflet .


oare de ce sufletele noastre, ale tuturor, s.au uratit atat de rau? s.au scumpit oare tratamentele, este pe cale de disparitie fondul de ten pt suflet, s.au terminat toate?
De ce oare nu putem sa ne oprim inainte de a rani pe cineva? De ce nu exista o cusca in care sa o inchidem pe Ura, cateaua asta disperata dupa victime? E oare greu sa alungam Cearta, acea entitate batrana si urata care bate in fiecare zi la usa sufletului fiecaruia dintre noi pentru a o primi in gazda, si care, cu vorbe alese, ne ispiteste si o primim pentru noi?
Cum e posibil ca noi sa credem aceasta urata, jupuita si buboasa si sa o pastram in camera sufletului?!
De ce uneori suntem atat de slabi si naivi si primim toate lucrurile urate in suflet, alungandu.le si uitandu.le pe toate celelalte bune?
Si ce grei ne simtim apoi dupa ce eliberam elixirul dat de Cearta cand vorbim cu ceilalti,toate acele cuvinte grele eliberate intre noi. Si tot continuam asa, crezand ca va fi mai bine, ne simtim atat de atasati de Ura, parca ne rade sufletul cand facem rau... Dar duc oare toate astea la ceva mai bun, se simte sufletul mai bine? De unde... Cuvinte urate, cearta, ura si toate celelalte nu fac altceva decat sa ne rideze, zgarie adanc, imbatraneasca si urateasca sufletul. Si atunci, ce sa mai faci cu cremele hidratante si fondul de ten? Mai acopera ele oare imperfectiunile sufletului? Tardiv, sunt deja prea proeminente. La ce bun sa.ti acoperi fata cu o masca vesela cand oricum minciuna are mereu picioare scurte?
Ce.ar fi daca cu totii am alunga rautatile atunci cand ele ar vrea sa poposeasca la noi si am pastra sufletul curat?
Ce.ar fi daca intre noi ne.am respecta si iubi mai mult?
Cu o vorba buna putem schimba radical parfumul sufletului, cu un sfat la nevoi si o imbratisare intinerim sufletul cu o gramada de ani. Ce ne costa oare sa iubim mai mult?
Ce ne costa oare sa o rostim, acea vorba buna?