NiSipul marii

Era o seară caldă cu adieri de linişte şi foşnet de valuri. Cerul presărat cu stele mi se cufunda tot mai adânc în suflet . Luna avea grijă de mine, o simţeam măreaţă şi puternică.


Lumina tot în jur oferindu-mi câtă aveam nevoie ca să pot visa, să mă pot întreba ce există dincolo de mare, să ma bucur pentru pescăruşii care dormeau îmbrăţişaţi. Ascultam vuietul surd al mării şi mă simteam mică în faţa ei. Mă cufundam din ce în ce mai mult în atmosfera feerică din jurul meu şi vroiam să cânt.



Nu mai ştiu când m-am ridicat de pe nisipul cald, ştiu doar că m-am regăsit cântând şi dansând singură. Atingeam cerul, culegeam stele, alintam luna încet cu genele şi ea-mi făcea din ochi.. :) Apa îmi şoptea gânduri nespuse până atunci. Fiecare palmă de apă avea ascunsă-n ea, ca pe-o comoară, câte-o poveste de dragoste. Şi atunci mi-am dat seama de ce are marea puterea de-a muta munţii: pentru că poartă cu ea o mulţime de poveşti pline de sentimente profunde…




Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om! Viata fiecaruia e precum o stea. Inceputul e cand apare pe cer, cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie.

Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!

Copilaria se caracterizeaza prin jocuri, zambete, zile de sarbatoare si...soare.

Pentru fiecare copil, zilele de sarbatoare sunt un mic colt de Rai. Reteta pentru o copilarie frumoasa: se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul tau cristalin!

Zambetul copilului e primul sau succes.
Prin nisip paseam si ma jucam cu marea. O lasam sa ma faca sarata.
Poate de asta imi doresc atat de multe dulce ...Prea multa sare , nu?
Marea niciodata nu e prea mult pentru mine...Poate va fi la sfarsitul verii.
Inca nu stiu nimic. Inca nesigura pasesc pe nisipul de aici, dar simt cum fiecare zi imi ia cu ea ceva negativ si il trasforma in sare.
Ma las dusa de val? Poate...
Castele de nisip? Inca mai sunt si din astea...
Dar e marea . Care e zbuciumata si atat de amagitoare.
Stiu !
Si ce daca?
Nu ma mai satur de muzica si cant atunci cand tristetea ma copleseste si strig in mare!
Si rad cat ma tin plamanii cand aud glume !
Exact in valuri...sunt...
Acum realizez ca de fapt ma aflu doar printre straini...Poate de asta si senzatia asta de putin "incomod"...
Straini...care incep sa devina amici si apoi ..poate prieteni si zambete si lista poate continua.
Iar eu vad ca mi-a fost dor sa mai scriu ...
Zambesc. A fost frumos azi . Vreau maine .
Vreau marea . Vreau apa. Vreau nisipul .
Vreau maine . Vreau marea.
Noapte buna ! mi-am trecut degetele usor prin nisip … l-am prins in pumn … l-am strans cu putere parca vrand sa-i simt asprimea si caldura … e o parte din ceea ce marea spala zi de zi … si soarele incalzeste cu drag … apoi nisipul mi s-a scurs printre degete usor … si am privit zambind cum palma mea ramane goala … dar amintirea lui in palma mi-a ramas …

am asociat in mintea mea imaginea unui barbat cu marea …

cand in mintea mea privesc marea, vad acel barbat plimbandu-se pe mal … cu mainile adanc indesate in buzunare … cu gulerul ridicat … cu haina deschisa … putin zgribulit … putin ganditor … nu trist, dar preocupat …
e o vreme rece … un sfarsit de iarna … o dimineata pustie … poate e prea multa liniste langa mare pentru ceea ce lui i-ar place … dar in clipele cand vrea sa se regaseasca, malul marii ii ofera iesirea din cotidian de care are nevoie …
privindu-l te gandesti ca e un barbat puternic … e ceea ce in mod obisnuit numesti un om bine facut … impunator … poate sa para chiar dur, sau mult prea serios … si vazandu-l te astepti sa aiba o voce mai aspra … si sa fie de neinvins precum stanca ..
poate in mintea mea am asociat imaginea lui cu ceea ce imi inspira meseria pe care o are …
dar i-am vazut privirea si l-am vazut visand … i-am auzit glasul si l-am auzit razand …
am revenit apoi si am refacut in mintea mea imaginea pe care o aveam despre el … e mult mai cald decat pare … are un fel anume de a se ascunde in cochilia lui si nu poti vedea usor cat e de sensibil ..
am avut nevoie de ceva timp pentru a-l intelege mai bine … si era normal in conditiile date … cand posibilitatile mele de perceptie erau limitate …

dar sa revenim … sa incepem povestea de la “a fost odata ..”…
l-am descoperit pe barbatul acesta cautandu-l pe un altul … era o vreme cand anumite cuvinte imi rasunau placut si dureros in acelasi timp … era o vreme cand anumite imagini ma faceau sa tresar … si dintr-o astfel de tresarire … placuta si dureroasa in acelasi timp … l-am descoperit …
la inceput vorbele lui m-au naucit … m-au amutit … mi-au taiat pur si simplu rasuflarea … era ceva acolo … era cineva acolo … cineva care parca imi citea gandurile si-mi exprima simtirile cu propriile lui cuvinte …
m-am indepartat pentru cateva clipe … am respirat adanc … si am revenit … da … barbatul acesta vorbea ca si cum gandea cu gandurile mele …
i-am lasat intr-o lume virtuala un gand al meu … si am pornit mai departe … nu stia cine sunt … nu stiam cine e … a fost ca o intamplare ca l-am intalnit … a fost o clipa care a avut rost …
… dupa un timp m-a cautat … probabil asa cum din curiozitate cu totii facem lucruri neobisnuite …

e un explorator de suflete … e un iubitor de oameni … ii place compania prietenilor lui de tot felul …
imi e bine cand il stiu acolo … de multe ori parerea lui ma ajuta sa-mi remodelez viziunea mea despre barbati dar si despre femei … si uneori imi intregesc imaginea despre mine …

nu stiu de ce … si nu stiu cum face … dar simt ca poate fi partenerul alaturi de care as putea incepe un drum anevoios … imi da din optimismul lui … si, desi il simt mai prudent decat mine, nu cred ca se teme in fata provocarilor ..
si ma uit la el … e un barbat puternic cu suflet de copil … cand vorbeste de parintii lui glasul i se umple de iubire … le poarta de grija ca un adevarat barbat … dar copilul din el inca mai asteapta sa fie mangaiat …

… dar ceea ce am descoperit despre el este ca stie sa iubeasca intr-un fel al lui … e atata pace in jurul lui cand iubeste … atata liniste si lumina incat pare ireal … doar sufletul lui vibreaza … daca-ti lipesti urechea de pieptul lui este posibil sa auzi zbuciumul din el … dar un zbucium melodios … daca as face eu asta nu m-ar mira sa-mi simt ochii lacrimand de emotie …

dragostea lui se revarsa asupra femeii iubite in tacere … numai cea care stie sa-i priveasca in ochi il poate intelege … numai cea care stie sa-l lase sa o atinga il va simti … numai cea care stie sa-l asculte cand tace il va auzi …

ce am invatat de la el este ca dragostea adevarata te indeamna uneori sa iei decizii care te dor, dar care in timp pot face bine celuilalt … si am aflat de la el cum e sa dai drumul din brate femeii iubite cand de fapt o doresti … dar o faci pentru ca nu poti fi ceea ce ea isi doreste …

uneori il simt obosit in cautarile lui … abatut … si-l vad pe malul marii incercand sa se regasesca …
de multe ori cand vorbesc cu el ma cuprinde nostalgia … mi-as dori sa fie vesnic indragostit … si mi-as dori ca femeia de langa el sa iubeasca scoica care adaposteste perla sufletului lui …
si daca ar fi sa fac o destainuire as spune ca imi doresc sa cunosc perla aceasta …

deocamdata eu mi-am trecut degetele usor prin nisip … l-am prins in pumn … l-am strans cu putere parca vrand sa-i simt asprimea si caldura … apoi nisipul mi s-a scurs printre degete … si am privit zambind cum palma mea nu a ramas goala … e o scoica acolo … intredeschisa … si vad perla din ea …