miercuri, 4 martie 2009

Moartea unor ingeri


Cand zorii zilei imi mangaie privirea
Urletul surd ma omoara incet..
Un inger tacut imi acopera lumea,
Un inger pierdut in al vietii desert.

Privirea lui goala-i pierduta in zare
Si suflul de gheata-i un rece mormant...
Soarele-i luna si luna e soare,
In negrul infern sta un inger pierdut.




Cautand fericirea in noaptea cea oarba,
Ofilindu-se-ncet de-amar si de dor,
Ingerul rece-ntalnste o fata..
O fata ce merge pe-al vietii covor.

Copilul cu ochii albastri ca cerul
Si plete rebele purtate in vant
Se-ndragosteste pe loc de ingerul noptii,
Ratacindu-se-ndata in propriul gand.

Voia sa-i vorbeasca...sa fac-o minune,
Sa-i spuna ca-n suflet doar el i-a patruns.
Doar doua vorbe..Dar ingeru-i spune:
"-Strange-ma-n brate si este de-ajuns!"

Stiind ca va fi pedepsit pe vecie,
O tine strans la recele-i piept,
Printre lacrimi de sange el o saruta,
Si ingerul noptii se stinge incet...

Cu sufletul frant si ochii in lacrimi,
Privind inapoi ea urla de dor...
Si moare incet sub vechii lor paltini,
Cautandu-l si astazi pe-al ei muritor.

2 comentarii: