Moartea unor ingeri

Cand zorii zilei imi mangaie privirea
Urletul surd ma omoara incet..
Un inger tacut imi acopera lumea,
Un inger pierdut in al vietii desert.

Privirea lui goala-i pierduta in zare
Si suflul de gheata-i un rece mormant...
Soarele-i luna si luna e soare,
In negrul infern sta un inger pierdut.




Cautand fericirea in noaptea cea oarba,
Ofilindu-se-ncet de-amar si de dor,
Ingerul rece-ntalnste o fata..
O fata ce merge pe-al vietii covor.

Copilul cu ochii albastri ca cerul
Si plete rebele purtate in vant
Se-ndragosteste pe loc de ingerul noptii,
Ratacindu-se-ndata in propriul gand.

Voia sa-i vorbeasca...sa fac-o minune,
Sa-i spuna ca-n suflet doar el i-a patruns.
Doar doua vorbe..Dar ingeru-i spune:
"-Strange-ma-n brate si este de-ajuns!"

Stiind ca va fi pedepsit pe vecie,
O tine strans la recele-i piept,
Printre lacrimi de sange el o saruta,
Si ingerul noptii se stinge incet...

Cu sufletul frant si ochii in lacrimi,
Privind inapoi ea urla de dor...
Si moare incet sub vechii lor paltini,
Cautandu-l si astazi pe-al ei muritor.